Despre rasa de câini Tosa Inu și canisa Dao Tosa. De vorbă cu hușeanca Avasiloaei Ioana | GALERIE FOTO

Local

Avasiloaei Ioana, o tanara huseanca si-a descoperit o pasiune rara pentru finetea si delicatetea feminina. Istoricul pasiunii are la baza rasa pe care si-a intemeiat canisa.

Tosa Inu (numele facand referire la provincia japoneza unde rasa a luat nastere) mai este cunoscut drept Mastiff Japonez, caine de lupta japonez, chiar sumo. Originea cainilor de lupta japonezi isi are sursa inca din secolul al XIV-lea, insa Tosa a aparut mai tarziu, in secolul al XIX-lea. Un caine local de tip spitz, inrudit cu Shikoku, a fost incrucisat cu un mastiff occidental, cu scopul de a dezvolta energia si instinctul de luptator, conturandu-se astfel trasatura de baza a acestei rase. Tosa isi cunoaste momentul de glorie in Japonia in anii 1920, insa adesea este privita cu reticenta in alte tari.

Ioana Avasiloaei s-a decis sa puna bazele canisei Dao Tosa (Kennel) in vara anului 2011, prin achizitionarea primului exemplar, a femelei cu care, de altfel, a produs primul lor cuib. In tot acest timp, a urmat dezvoltarea canisei, au sosit caini noi, proveniti fie din Romania, fie constand in importuri. In prezent, canisa se compune din 2 masculi si 4 femele. La randul lor, membri familiei Avasiloaei au incercat sa isi aduca contributia la valoarea rasei prin a reproduce exemplare sanatoase, cu un istoric medical curat; satisfactia a constat in feed-backul pozitiv din partea cumparatorilor din Romania si din strainatate.

In ceea ce priveste mediul in care trebuie tinuta, Tosa nu este o rasa pretentioasa, simtindu-se de minune in exterior, in padocuri special amenajate. Mai mult decat atat, se recomanda multa miscare, exercitii pentru a-si mentine tonusul si conditia fizica.

De-a lungul timpului, au participat la diverse expozitii chinologice nationale si internationale, in cadrul carora au obtinut pareri avizate ale arbitrilor, calificative extraordinare pe masura calitatii cainilor prezentati, au cunoscut crescatori din toata tara si dincolo de granitele ei, intrand de fiecare data in rezonanta cu atmosfera competitionala creata. Cu alte cuvinte, fiecare concurs a fost un bun prilej de a imbina utilul cu placutul.

Pasiunea Ioanei pentru caini a inceput sa se incolteasca din frageda pruncie, transmitandu-se din generatie in generatie.

„Bunica si tatal meu mi-au insuflat această pasiune inca de cand aveam 3 sau 4 ani, daruindu-mi un puiut de Ciobenesc German. Treptat, mi-am adancit si dezvoltat asiduu aceasta pasiune, astfel incat in prezent nu mai concep viata fara prietenii mei necuvantatori, fiind ca o extensie a personalitatii mele.”

GALERIE FOTO:

Comments

comments