Cât de sărac este judeţul Vaslui?

Economie

Cât de sărac este judeţul Vaslui?

Editorial de

Ciprian Iftimoaei

Sociolog

Sărăcia este pur şi simplu o situaţie caracterizată prin lipsa mijloacelor materiale necesare vieţii. Pentru a măsura sărăcia trebuie să ne raportăm fie „direct” la condiţiile de trai şi la consum, fie „indirect” la nivelul veniturilor. Însă, „veniturile” nu ne dau informaţii despre stadiul satisfacerii nevoilor unei persoane. Unele persoane pot avea venituri reduse, dar pot primi suport financiar din partea familiei extinse (ex: rude plecate la muncă în străinătate). De asemenea, se cunosc destule cazuri în care familii care beneficiază de „venitul minim garantat” (cf. Legii 416 din 2001) au mercedes-uri în curte.

Ne-am obişnuit să ni se spună sau să ne autocaracterizăm ca fiind săraci, trăitori în una din cele mai sărăce ţări din Uniunea Europeană. Această stare de fapt este mai tot timpul contestată de cei care se află temporar la putere prin invocarea unor indicatori macro-economici, anume aleşi şi interpretaţi, pentru a colora realitatea în roz. PIB-ul României este în creştere, susţin politicienii de la putere, suntem un „tigru” regional în materie de dezvoltare economică! Economia românească a duduit şi în trecut, mai ales prin anii 2004-2008, după care s-a prăbuşit imediat ce criza economică declanşată în SUA a cuprins toată Europa. În 25 de ani de democraţie şi economie de piaţă, „bunăstarea pentru toţi românii” a rămas un deziderat, o promisiune (politică), o iluzie.

În percepţia publică, judeţul Vaslui este asociat de multă vreme cu sărăcia şi toate problemele conexe legate de acest fenomen: şomaj, locuri de muncă puţine şi precar remunerate, migraţie, dependenţă faţă de ajutoarele sociale, marginalizare şi excludere socială. Avansul produsului intern brut (PIB) cu 3,3%, conform Comisiei Naţionale pentru Prognoză (2015), pare să nu se regăsească şi în buzunarele vasluienilor. Mai mult decât atât, PIB-ul pe cap de locuitor în judeţul Vaslui este de aproximativ 47% din valoarea medie la nivel naţional a acestui indicator. Şomajul depăşeşte 10%, judeţul Vaslui ocupând primele locuri în clasamentele naţionale, la concurenţă cu Teleormanul. Şomerii vasluieni sunt în proporţie de 88,3% neindemnizaţi, formând aşa-numitul „şomaj cronic”. Dintr-o populaţie de 395.499 locuitori, judeţul Vaslui are 52.771 de salariaţi, din care 67% lucrează în agricultură, cu un câştig mediu net de 1309 lei, raportat la un câştig net la nivel naţional de 1797 lei. Dacă în România, un copil din cinci este sărăc, iar un copil din opt se culcă fără masa de seară, putem să ne închipuim cum se prezintă situaţia în multe din satele vasluiene. Peste 8000 de familii vasluiene beneficiază de venitul minim garantat. Circa 90.000 de vasluieni sunt „abonaţi” în fiecare an la ajutoarele alimentare ale UE.

Sărăcia judeţului Vaslui este vizibilă şi direct, la contactul cu realităţile şi oamenii locului. Comunele din jurul municipiilor Vaslui, Bârlad şi Huşi sunt ceva mai înstărite deoarece sunt conectate la infrastructurile urbane: reţele de apă-canalizare, alimentare cu gaz, cablu TV şi Internet, transport regulat, unităţi şcolare îngrijite, cămine culturale, dispensare umane şi veterinare, farmacii. Însă, sunt şi comune, mai îndepărtate de centrele urbane, în care calitatea vieţii este extrem de scăzută. Una din cele mai sărace comune din ţară – Coroieşti – este în judeţul Vaslui. În unele sate vasluiene, cetăţenii încă se încâlzesc folosind un „combustibil” făcut din balegă amestecată cu paie, pusă la uscat peste vară.

O adevărată cultură a sărăciei a înflorit pe meleagurile vasluiene. Oamenii se percep ca fiind sărăci şi nu se jenează în a împărtăşi „străinilor” precaritatea stării lor materiale şi dispoziţia sufletească asociată acestei stări. Cultura sărăciei înseamnă pasivitate, speranţa unui ajutor gratuit, lipsa iniţiativei private, dependenţă faţă de ajutoarele sociale, aservire faţă de instituţiile publice şi conducătorii acestora, anxietate, depresie şi deprivare. Alcoolismul, violenţa sub toate formele sale, absenteismul şcolar, munca la „negru”, traficul de ţigări şi alte forme de contrabandă completează în mod nefericit paleta de probleme asociate sărăciei unui judeţ care pare ignorat de mai toate guvernele postdecembriste. Cei de „stânga” nu au fost generoşi în alocarea unor fonduri guvernamentale acestui judeţ deoarece au primit şi vor continua să primească un număr consistent de voturi furnizate de un bazin electoral captiv, dependent de suportul statului şi ajutoarele sociale. Cei de „dreapta” s-au zgârcit în a ajuta acest judeţ deoarece, în opinia lor, nu contează din punct de vedere electoral într-o geografie politică a votului. Ce-i de făcut pentru a reduce sărăcia şi a îmbunătăţi calitatea vieţii vasluienilor? Din păcate, sunt foarte multe probleme şi puţini oameni dispuşi sau capabili să se implice în rezolvarea lor…

Comments

comments