Cum turna Vadim Tudor înainte de 1989 şi ce îi scria lui Nicolae Ceauşescu: Scrisorile din arhiva SECURITĂŢII

Național

Antisemitismul “Tribunului” s-a manifestat virulent şi înainte de 1989. La începutul anilor 80, rabinul Moses Rosen a înaintat chiar şi o plângere Procuraturii militare, acuzându-l de instigare împotriva comunităţii evreieşti. Mai mult, Vadim îşi turna colegii de breaslă incomozi, îi scria lui Nicolae Ceauşescu interminabile osanale şi îi înfiera pe scriitorii disidenţi de la Europa Liberă. Redăm mai jos câteva din filele unui dosar şocant publicat de Revista 22 pe la începutul anilor 2000.

Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU,   00077 260

secretarul general al PCR,

preşedintele Republicii Socialiste România

Mult iubite şi stimate tovarăşe

Nicolae Ceauşescu,

Mă văd nevoit să va scriu din nou, deşi cunosc cât de preţios este timpul Dumneavoastră. Aş dori respectuos să va solicit, în calitatea pe care o aveţi, aceea de instanţa supremă a ţării şi partidului, să dispuneţi analizarea şi soluţionarea unui grav litigiu scriitoricesc şi politic. Este vorba despre o serie de discuţii purtate în jurul volumului meu de poezie şi publicistică revoluţionară „Idealuri” (Editura Eminescu, 1983), întocmit special pentru glorioasă Dumneavoastră aniversare de la începutul acestui an. Am scris cu multă dragoste această carte, al cărei Erou principal sunteţi Dumneavoastră. Este o carte de istorie naţională, axată mai cu seama pe problemele de educaţie patriotică a tinerei generaţii, paginile ei fiind populate de figurile ilustre ale ctitorilor de ţară: Burebista, Decebal, Traian, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Al.I. Cuza, precum şi de acelea ale marilor tribuni ai spiritualităţii noastre: Mihai Eminescu, Dimitrie Cantemir, Vasile Alecsandri, Simion Bărnuţiu, George Coşbuc, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, B.St. Delavrancea, Octavian Goga, George Enescu, Constantin Brâncuşi, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, G. Călinescu s.a. Sunt versuri şi articole închinate patriei şi partidului, eroicei noastre istorii naţionale, galeriei de aur a neamului, pe care o încununaţi în chip strălucit Dumneavoastră, cel mai de seama bărbat de stat din întreagă existenţa a României.

La propunerea mea, tovarăşii Petru Enache şi Gheorghe Pană au aprobat că festivitatea lansării acestui volum să fie organizată la Clubul Uzinelor „23 August” din Capitală – în inima muncitorimii bucureştene, a circumscripţiei de care se leagă nemijlocit eminenţa Dumneavoastră activitate parlamentară. Această s-a petrecut, nu întâmplător, chiar în după-amiază zilei de 26 ianuarie, ziua Dumneavoastră de naştere, în faţă unei săli arhipline. Toţi cei care am vorbit cu acest prilej (scriitorul Eugen Barbu, membru corespondent al Academiei, Marian Avram, Erou al Muncii Socialiste, vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Oamenilor Muncii, Constantin Măciucă, redactor la Editura Eminescu, Petre Răducanu, preşedintele Comitetului Sindical al Uzinelor şi subsemnatul) am omagiat personalitatea Dumneavoastră, însemnătatea istorică a aniversării celor 50 de ani de activitate revoluţionară pe care aţi desfăşurat-o şi o desfăşuraţi în slujba idealurilor vitale ale naţiunii române, a cauzei socialismului şi păcii în lume. A fost o manifestare politică şi artistică încununată de un deplin succes, prin care noi, scriitorii prezenţi, împreună cu cei peste 700 de muncitori, am înţeles să sărbătorim magnifică Dumneavoastră personalitate în acele clipe festive pentru întreagă naţiune, că şi pentru omenirea progresistă. Iar presă, radio-ul şi televiziunea au consemnat extrem de favorabil apariţia şi lansarea acestui volum. Mai mult, revista „Luceafărul” a publicat alocuţiunea rostită de la tribună de tovarăşul Marian Avram (în anexă). Iată însă că luni, 31 ianuarie, în cadrul unei şedinţe de Birou a Uniunii Scriitorilor, criticul literar Mircea Iorgulescu a atacat cu o violenţă rar întâlnită toată această manifestare. Pe scurt, au fost proferate următoarele grave calomnii: că eu sunt un impostor, că prin lansarea acestui volum la uzina s-a comis o greşeală ireparabilă, că muncitorii au fost aduşi cu forţă, că e incalificabilă publicarea în „Luceafărul” a cuvântului rostit de Marian Avram şi că, în concluzie, printr-o asemenea festivitate noi am murdărit aniversarea Preşedintelui ţării. Toate aceste afirmaţii necontrolate, care pot fi verificate lesne, întrucât există stenograma, reprezintă un atac neloial la persoană, dar şi o jignire la adresa colectivului de la „23 August” şi a Comitetului Municipal Bucureşti al PCR, sub egida căruia s-a desfăşurat lansarea. Aflu că, din nefericire, atât preşedintele Uniunii Scriitorilor, D.R. Popescu, cât şi alţi tovarăşi cu funcţii de răspundere prezenţi acolo n-au luat nici o atitudine şi au păstrat o tăcere reprobabilă. Or, a tăcea înseamnă a consimţi. În cadrul aceleiaşi şedinţe, de altfel, au fost rostite critici neprincipiale şi extrem de dure împotriva ziarelor „Scînteia”, organ al CC al PCR, şi, respectiv, „Scînteia tineretului”, organ al CC al UTC. Este oare această menirea Uniunii?

Eu nu afirm că volumul meu e infailibil, că nu poate fi supus discuţiei. Sunt pe deplin de acord cu critică, numai că ea trebuie făcută principial, cu argumente întemeiate pe adevăr şi obiectivitate. Oare poate cineva, în ţară această, după aproape patru decenii de socialism, să împiedice un tânăr scriitor şi ziarist, născut în acest regim, membru de partid, să cânte istoria naţională şi să împărtăşească bucuria să cu cei mai de frunte muncitori ai Capitalei? De ce n-au făcut şi cei de la Uniunea Scriitorilor o festivitate similară, întrucât există numeroase întreprinderi în Bucureşti şi în ţară dornice să se întâlnească cu scriitorii?! Din păcate, este posibil că un tânăr scriitor, devotat trup şi suflet acestui partid, aşa cum mă consider eu, să fie judecat în chip iresponsabil pentru că va închină Dumneavoastră o carte. Asta, în vreme ce unii duşmani din afară, cum sunt aceia de la „Europa liberă”, mă atacă exact în aceiaşi termeni! Pe cei din afară încă aş mai fi dispus să-i înţeleg: nu au ţară, sunt trădători de profesie, i-a bătut soarta cum e mai rău, îmi stârnesc, deopotrivă, repulsie şi compasiune. Dar ce mă fac cu colegii mei de breaslă, cu acei câţiva scriitori români care fac o politică ciudată, insidioasă, mergând până la rezistenţă deschisă faţă de linia promovată de partid?! Această nedorită întâmplare are un substrat politic foarte limpede şi vine să întregească o suită întreagă de acţiuni ostile ideologiei noastre, întreprinse în ultimii ani de anumiţi scriitori şi oameni din conducerea Uniunii Scriitorilor.

Iată de ce, mult iubite tovarăşe secretar general, va rog din suflet să dispuneţi că asemenea tip vitriolant de critică şi de atac la persoană să nu mai fie posibil în cadrul unui organism care se pretinde democratic. În numeroase cuvântări, Dumneavoastră ne-aţi cerut să mergem în mijlocul muncitorilor, pentru a ne inspiră de la izvoarele muncii şi vieţii adevărate. Practic, prin incidentul de la Uniunea Scriitorilor, se încearcă o sfidare şi o infirmare a înseşi politicii pe care partidul, Dumneavoastră personal, o promovaţi în domeniul literaturii. Nutresc speranţa că viitoarea prezentare a cărţii, pe care, de comun acord cu tovarăşii Elena şi Vasile Bărbulescu, o voi face în mijlocul ţăranilor şi muncitorilor din comună Dumneavoastră natală, Scorniceşti, nu va mai fi contestată atât de vehement. În speranţa că scrisoarea mea nu v-a inoportunat şi că se află în deplină conformitate cu principiile eticii şi echităţii socialiste, va mulţumesc din inima şi va asigur că orice s-ar întâmplă, indiferent cât de grave vor fi acuzaţiile pizmaşilor şi apatrizilor, va voi glorifică întreagă mea viaţă!

Cu deosebită dragoste şi respect filial,

INTERCEPTARE TELEFONICĂ

30.06.1986. Notă telefonică (p. 145) UM 0610/151 Eugen Barbu îl informează pe „T” (C.V. Tudor) că a primit un telefon de la Mutaşcu, care a ascultat E.L. şi care a auzit cum i-a făcut MONICA LOVINESCU pe amândoi albie de porci€Eugen vrea să facă rost de acest text pentru „că-mi-e dor de sângele ei”. Vrea să o mai tăvălească puţin.* „T” va sună pe Alexandru Ionescu să le dea textul scris.

26.06.1982

10.17. Chemat

Ministru Ana MUREŞAN îl informează că cererea lui pentru maşină a fost demult aprobată, dar nu au maşini de care solicită el

„T” e dezolat pentru că ar merită şi el o astfel de maşină, nu numai fotbaliştii. Ministrul afirmă că nu i-a plăcut poziţia lui, putea să o caute pentru că e mai tânăr decât dansa. Să nu şi-o ia în cap că alţii, să fie cu picioarele pe pământ pentru că este mai bine.

„T” menţionează că i-a telefonat de nenumărate ori, i-a trimis şi telegramă.

Ministrul ştie că a fost o singură dată acolo. Îl invită la dansa între 14-15 pentru că mai are de discutat şi alte probleme cu el.

„T” acceptă invitaţia.

10.40. Chemat

„T” se interesează în ce stadiu se află cererea pentru televizor color şi PAVEL îi răspunde că e aprobată de cei de la întreprindere şi se află la el în portofel. „T” vrea să între în posesia ei pentru că se duce la ministru Ana Mureşan şi să i-o semneze pe loc că să nu mai fie nevoit să aştepte câteva luni. Pavel va veni să aducă cererea şi „T” că să aducă sacoşă cu ţigări. Nu le va da pe acestea, dar în contul lor va da de la el nişte spray.

PAVEL e de acord.I, 231-232 UM 0610/151

„Ticu”** 4.06.1987

15.50. Cheamă cabinetul ministrului Ilie Ceauşescu

„T” îl informează pe ministru că în vederea apropiatei zi de naştere i-au apărut în revista „Săptămînă” o fotografie însoţită de un text frumos. Mai discuta cu acesta despre „baladă” pe care o va citi sâmbătă pe stadion şi despre scenariul de film pe care i-l va trimite spre consultare. În final, îl roagă să vorbească cu generalul Gomoiu să-l includă în delegaţia de 25 care pleacă la Copenhaga. Îl poate include în locul lui Cornel Drăguşin cu care s-a întâlnit duminică la meci şi care i-a spus că nu ţine să meargă la Copenhaga. Susţine că are nevoie de un ziarist obiectiv că el că atunci când vin în ţară să nu-i critice, să-i desfiinţeze presă. Ministrul confirmă că se va întâlni mâine cu gen. Gomoiu şi va vedea ce e de făcut. „T” îl informează că vor fi şi ei prezenţi la adunarea festivă, la ora 16. Se vor întâlni acolo.

17.56. Chemat

Eugen Barbu îl informează că a vorbit cu Petru Enache. L-a sunat acesta că să-i comunice că i-au ieşit actele pentru plecare. Vestea i-a dat-o şi Ursu. Tov. Enache i-a propus să se vadă luni.

Notă redacţiei * Aluzie la agresarea Monicăi Lovinescu, la ordinul lui Nicolae Ceauşescu, executat de trimişii generalului Pacepa.

** C.V. Tudor

Sursa evz.ro

Comments

comments