De vorbă cu hușeanul Gabriel Cristian Ambăruș, autorul volumului de poezii „Frânturi de rânduri”

Cultural

Gabriel Cristian Ambăruș, un tânăr de 22 de ani din Husi a publicat primul volum de poezii la vârsta de 18 ani. A studiat la Colegiul Național „Cuza Vodă” și acum este la Facultatea de Automatică și Calculatoare- Universitatea „Politehnică” București.

• -Cum ți-a venit ideea de a scrie o carte?

-Nu cred că am avut de la bun început dorinţa de a scrie o carte. Primele poezii au luat naştere prin anul 2009 însă, propriu-zis, inspiraţia şi dorinţa de a scrie pentru a imprima o parte din sufletul meu în trăirile celorlalţi au sosit abia în anul 2010. A urmat o perioadă destul de fructuoasă, în care scriam chiar 3-4 poezii pe săptămână, în funcţie de lucrurile cele mai intense pe care le simţeam – de la iubire, la deznădejde şi chiar moarte. A fost o experienţă deosebită, acest întreg drum al poeziei cizelându-mă, să spunem aşa, din punct de vedere al sentimentelor. Era o vreme în care nu ştiam cum să mă exprim, să îmi transmit experienţele, ideile, trăirile, speranţele – refugiul meu a devenit, astfel, poezia.
De ce am vrut să scriu o carte? Pentru că mereu am vrut să las o mărturie materială a dragostei mele pentru oraşul natal şi pentru colegiul în care am învăţat şi în care am pus atât de mult suflet. Am vrut să fie, totodată, o provocare pentru ceilalţi tineri huşeni – să înţeleagă că singura barieră care ne fură aripile este tocmai propria persoană. Nu e dificil să îţi iei zborul. Trebuie să crezi în tine şi, astfel, multe dintre idealuri nu mai par atât de departe. Astfel, în martie 2012, a apărut primul meu volum de poezie intitulat “Frânturi de Rânduri”.

•  -Poţi să ne spui câteva lucruri despre carte?

-Cred că cel mai important aspect de menţionat este că, pe lângă faptul că a reprezentat un mijloc de exprimare, în final cartea a devenit un jurnal – un jurnal de multe ori fragmentat între sentimente confuze şi senzaţia aceea, specifică unui adolescent – că, uneori, lumea părea a mea. Dacă veţi citi cartea de la cap la coadă îmi veţi descoperi evoluţia sufletească sau, măcar, veţi reuşi să vă transpuneţi în suflet o versiune personalizată de “Gabriel” – lucru pe care, de altfel, am dorit a-l realiza prin poezie. întreaga carte a devenit, astfel, atât un testament cât şi un ochean prin care cititorul poate descoperi “frânturi” din mine.

• -Te-a schimbat intr un fel faptul ca ai publicat o carte?

-Nu cred că am fost schimbat în vreun fel anume de faptul că am publicat o carte. Pasiunea şi dragostea mea pentru artă a rămas aceeaşi. Am continuat să scriu până în facultate – însă mult mai rar. încerc să nu cad, din nou, în prăpastia transmiterii trăirilor prin poezie (mai ales atunci când sunt adresate cuiva). Mă ţin agăţat în realitate însă am mereu aripile deschise, gata de a zbura.

• -Care a fost impactul după ce ai publicat-o?

  

-Cel mai mare impact pe care l-am simţit a fost în timpul procesului de creeare a acestui volum. Surprinzător de multă lume m-a susţinut şi am descoperit o sumedenie de oameni gata să ajute atunci când aveam nevoie – şi am apelat de foarte multe ori la sprijinul părinţilor, rudelor, bunilor mei prieteni şi domnilor profesori de la Colegiul ‘Cuza Vodă’ cărora ţin, prin acest mod, a le mulţumi din nou pentru tot.

Cel mai amuzant moment a fost acela când am auzit că volumul a ajuns la persoane din America, Austria, Franţa, fapt care m-a marcat pe moment. Cât de ciudat este să ştii că suflete de persoane aflate la sute de kilometri distanţă vibrează pe aceeaşi lungime de undă cu rândurile mele pribegite.

• -Te-a ajutat cumva publicarea acesteia?

-Să spunem că da. Mi-a arătat, din nou, că nimic nu e imposibil şi mi-a oferit o satisfacţie personală, nimic mai mult – mediul tehnic în lucrez nu pune accentul, în mod deosebit, pe artă şi poezie. însă uneori e bine să mă întorc la acest mic refugiu al meu şi să îmi revigorez umanitatea cu care am fost înzestrat.

• -Spune-mi, te rog, câteva lucruri despre tine. Ce ai făcut după liceu? Ce faci acum?

-După liceu m-am înscris la Facultatea de Automatică şi Calculatoare – Univeristatea ‘Politehnica’, Bucureşti. Sunt în anul de studiu 4, gata (mai mult sau mai puţin) de a-mi susţine lucrarea de licenţă. Lucrez în domeniul pe care mi l-am dorit şi mă bucur “intens” de iarna de afară, entuziasmul manifestându-mi-se printr-o răceală cruntă. în rest – mai cânt din când în când la chitară, pian, fluier, depinde de ce îmi cade în mână şi uneori mai scriu şi câte-o poezie. Pentru cei interesaţi, acestea pot fi găsite pe blogul meu.
De asemeni, în decursul acestui an va fi lansat, probabil, cel de-al doilea volum de poezie.

• -Un al doilea volum? Poţi să ne spui câteva lucruri despre el?

-Tot ce vă pot mărturisi este că se va numi ‘Rânduri pribegite’. Va fi un volum mai micuţ, ce-i drept, însă imi doresc să public şi poeziile post-martie-2012. încă nu am foarte multe date concrete despre el însă, atunci când voi afla ceva nou despre asta, vă voi spune şi vouă.

Comments

comments