Drumul spre succes. Despre teatru si viata. De vorba cu Denis Hanganu.

Cultural

Denis Hanganu, tânăr husean, născut în satul Rasesti, a cunoscut succesul în domeniul teatrului. Pasionat de călătorii, de cunoașterea oamenilor și de concepțiile teatrale, a dus numele orașului dintre vii la un nivel înalt în lumea actorilor. A pornit de la scenete în față micului public și a ajuns să participe la peste 35 de spectacole în timpul liceului.

Denis a aparut in mai multe emisiuni TV, seriale si videoclipuri ale unor artisti romani celebri.

(videoclip)Alexandra Ungureanu – Impotriva lor  

(videoclip)Nicoleta Nuca si Cabron – Adevar sau Minciuna

(serial) Deschide Ochii (Pro TV)

Ajuns la București, la Universitatea Națională de Arte Teatrala și Cinematografică „I.L.Caragiale” s-a făcut remarcat și a intrat în componența trupei de dans a lui Dan Puric, un cunoscut personaj în lumea teatrului.

De unde a inceput pasiunea pentru teatru?

In clasa a IX-a am dat castingul pentru Trupa de Teatru „Alexandru Giugaru” si am intrat. Inainte de asta, cand eram mic, jucam in tot felul de scenete si astfel s-a nascut pasiunea pentru teatru. In scoala gimnaziala, faceam spectacole la Rasesti, la scoala unde am invatat. Am inceput de la lucruri mici si tocmai asta a facut ca iubirea pentru teatru sa se dezvolte. Inceputul a fost greu in trupa, pentru ca atentia se concentra in jurul celorlalţi si eu eram un incepator- trebuia sa ma ocup si de cursuri, dar si de repetitii. Entuziasmul a venit dupa ce am vazut ca umpleam sala de spectacole cu oameni. Mai apoi, au venit festivalurile. Primul a fost la LicArt,in 2010, unde am luat premiul cel mare, impreuna cu trupa. La trei saptamani dupa, am fost la festivalul ‘George Constantin’, unde am obtinut tot premiul cel mare, iar Ionut Toader a luat premiul pentru cel mai bun actor.

 In ultimul an de liceu am incercat sa aduc trupa la un stadiu de succes asemenator cu cel in care debutasem. Am adunat oameni si am pus impreuna cu ei piesa ‘Husi-oras pe granita’. A fost un an foarte greu pentru ca aveam si examenul de bacalaureat. Ma imparteam intre obiectele de bacalaureat, dar si repetitiile cu trupa. Am participat la festivalul ‘Aplauze’ la Constanta, unde am luat premiul cel mare si eu, premiul pentru cel mai bun actor in rol principal. Pe langa astea, am avut doua nominalizari pentru Radu Artene si Vlad Masdrag, pentru cel mai bun actor in rol secundar. De asemenea, o experienţă frumoasa a fost la festivalul ‘Catharsis’ din Bucuresti, unde am obtinut premiul la a doua sectiune, cea de improvizatie. La Botosani, la festivalul ‘Amfiteatru’ am obtinut trei premii. Din pacate, trebuia sa mai participam,dar nu am avut sustinere din niciun punct de vedere-nici macar financiar, care era esenţial pentru deplasările noastre.

 Ce parere ai despre faptul ca nu se sustine cultura?

De foarte putine ori Colegiul National ‘Cuza Voda’ a sustinut trupa de teatru, in comparatie cu Casa de Cultura si domnul Sergiu Gaina, care a sustinut semnificativ activitatea trupei. Trebuie o intelegere mai buna intre cele doua instituţii, intrucat elevii trupei ar trebui indrumati de ambele parti. Nu se pune vorba de note mari sau invoieli, ci mai bine spus, de intelegere din partea cadrelor didactice. Profesorii trebuie sa vada ca micii actori invata sa aiba rabdare, isi schimba comportamentul, se dezvolta si ca materia scoalara in sine nu este neaparat totul in viata unui adolescent.

 Cred ca trebuie sa mergem in pas cu evoluţia culturii. Daca elevii din colegiu ar fi sustinuti de profesori, cu siguranta s-ar dezvolta nivelul de cultura. De ei avem nevoie sa iesim de tipar- de cei care nu se duc la scoala doar pentru pauza si sa isi faca temele la materiile propriu zise, ci sa faca altceva

Mi-ar fi placut sa fiu mai sustinut si sa se mandreasca cu copiii talentaţi-indiferent daca e vorba de teatru sau de alt domeniu.

Cine te-a ajutat sa iti dezvolti pasiunea asta?

 Ajutorul meu in liceu au fost colegii mei. In primul rand, pot sa ii multumesc lui Bogdan Cristei, pentru ca se trezea la 5 sa venim la scoala sa ne copiem lecţiile, intrucat petreceam foarte mult timp la repetitii si erau situatii in care nu ma puteam imparti. Inainte de cursuri imi faceam temele dimineata in clasa si veneam de la 6. Asa m-am împrietenit cu femeile de serviciu si mecanicii si am vazut cat de frumosi sunt oamenii aceia. Stiu ca a fost greu sa facem ceva, dar satisfactia mare e cand am vazut mândria parintilor colegilor de trupa.
Paradoxal, in clasa nu am avut colegi care sa ma sustina, poate ca probabil le faceam probleme cu absentele sau erau ascultaţi. Dar elevii din scoala au fost alaturi de mine, chiar si cu o vorba. Ma bucura acest lucru, pentru ca a fost alaturi de mine in toata evoluţia mea si a ramas la fel, chiar si dupa ce am terminat liceul.

Cum a fost admiterea de la lasi si cea de la Bucuresti?

Am dat la UNATC pentru ca asa am simtit. Mi-am dorit in liceu sa fiu popular si pe langa trupa de teatru, am facut foarte multe scenete.Am simtit ca este o cale si asa am ales sa urmez acest drum. Am dat admiterea la Iasi, unde am luat cu 10 si asta mi-a dat curaj sa dau la Bucuresti. Cand m-am intalnit cu comisia, ma uitam la ei ca la niste statui. Admiterea a tinut trei, patru saptamani si inainte de afisarea rezultatelor am avut impresia ca o sa fiu respins. Am plecat spre casa foarte dezamăgit. La trei zile m-a sunat o colega plangand si mi-a spus ca am intrat pe locul 14. Nu o sa pot uita acest moment niciodata. Am simtit ceva ce rar am simtit, nu credeam vreodata ca voi ajunge acolo. Am intrat cu o energie aparte si am pornit de la ideea ca trebuie sa fiu la locul meu si sa imi fac treaba, pentru ca in timp voi fi apreciat.

Ai vrea sa ii ajuti cumva pe membrii trupei „Al. Giugaru”?

M-am gandit sa ma intorc la trupa. Dar mi-am dat seama ca mai am eu multe de invatat,ca vreau ca sa mai treaca timp sa pot asimila multe lucruri si mai apoi, sa ii invat. In al doilea rand, copiii nu mai vin cu entuziasm la repetitii- ar trebui sa ii scot din stare prin anumite exercitii. As veni in anumite conditii, daca se poate spune asa- sa fiu respectat, adica lumea sa vada ca mi-as da interesul pentru teatru, pentru actorie.

Ce le recomanzi husenilor?

Nu sunt cel mai in masura sa dau sfaturi, doar ca ii indrum sa aiba curaj in ceea ce fac, fara presiuni, ci doar sa isi urmeze visul. Daca le place sa cante, teatrul, dansul, sa isi duca visul la bun sfârsit. Sa faca altceva, sa iasa din tiparul elevului roman, ca se poate defini ca si persoana. Este greu, dar daca sunt motivati si isi dau interesul, vor reusi. Ma enerveaza faptul ca anii trec si sistemul husean e acelasi, ca sunt problemele de dezvoltare culturala care erau si cu ani in urma. Ce tine de arta trebuie promovat, caci adevaratele valori sunt putin cunoscute.

„Tin sa-i multumesc regizorului iesean, Vlad Baba, pentru ca m-a indrumat si incurajat pe tot parcursul drumului meu in aceasta lume!” A mai declarat actorul Denis Hanganu

Comments

comments