Oraşul Huşi apare pe hartă din timpuri arhaice, rezistând de-a lungul veacurilor, intemperiilor care s-au abătut asupra lui. Aşezat într-un loc binecuvântat de Dumnezeu, cu terenuri roditoare, cu dealuri împădurite, cunoaşte o dezvoltare lentă dar sigură, aceasta constituind temelia unei existenţe de durată.
Deşi vechimea şi dezvoltarea oraşului Huşi au preocupat adesea pe specialişti, totuşi nu se poate afirma ca istoria sa a fost elucidată sub toate aspectele. Până astăzi s-au emis mai multe păreri referitoare la originea numelui şi a întemeierii aşezării care rămâne una din cele mai controversate chestiuni din istoria Huşilor.
Localitatea Huși este atestată documentar la sfârșitul secolului al XV-lea, mai precis la 1494, într-un document care amintește drumul „ce merge de la Vaslui la Huși”. Un alt document din 1497 amintește de Huși „ce iaste pe Drâslivțe”. Acestea sunt doar două documente ce amintesc de Huși, însă au mai existat și altele. În 1495, Ștefan cel Mare a construit aici o biserică cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Un secol mai târziu, în 1598, domnitorul Ieremia Movilă a înființat Episcopia Hușilor, iar Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel” a devenit catedrală episcopală.
Cu privire la originea Hușilor s-au emis mai multe ipoteze. Primul care a incercat să identifice originea orașului a fost episcopul Melchisedec Ștefănescu, care a realizat o cronică a Episcopiei Hușilor mergând cu evenimentele până la jumătatea secolului al XIX-lea. Acestuia i s-au alăturat și alți istorici cum ar fi Nicolae Iorga, Ioan Bogdan, Gh. Ghibănescu ș.a. Este o problemă încă deschisă, cu toate că varianta cea mai plauzibilă descoperită de ei este aceea că numele de Huși ar veni de la un boier Husul, care a avut moșii de o parte și de alta a Prutului.
O altă ipoteză privind originea este legată de primirea în această localitate, de către Alexandru cel Bun, a husiților, adepți ai teoriilor lui Jan Huss, alungați din Ungaria după ce mentorul lor a fost condamnat și executat prin ardere pe rug de către Conciliul de la Konstanz.
Hușiul este numit uneori „orașul dintre vii”, fiind înconjurat în vechime din toate părțile de podgorii; în “Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir a plasat vinul de Huși pe locul al doilea după cel de Cotnari.
Dupa ocuparea sovietică a Basarabiei din iunie 1940, cea mai mare parte a materialelor de rezervă, personalul și arhiva postului Radio Basarabia au fost retrase de la Chișinău la Huși.[4]
Orașul Huși a obținuit statutul de municipiu în 1995.