Hușeancă de excepție -Vezi povestea și experiența de viață a Anei Maria Luca |INTERVIU| GALERIE FOTO

Local

Ana Maria Luca a terminat sectia de matematica-fizica la Colegiul National „Cuza-Voda” din Husi, si-a luat licenta in Jurnalism la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii a Universitatii din Bucuresti, a continuat cu un Master in Relatii Internationale la Lebanese American University din Byblos, Liban.

1.De unde a inceput pasiunea pentru jurnalism?

Nu i-as spune « pasiune pentru jurnalism ». I-as spune pasiune pentru a spune povesti si a asculta povesti. Provine din multe surse. Cred ca, de fapt, cea mai importanta e bunica mea care imi spunea povesti incredibile despre lumi pe care imi doream sa le explorez. Pacaleam vecinele mai in varsta sa vina in vizita la bunica mea pentru ca stiam ca, daca se aseaza pe prispa casei, cu greu le mai urneai si se apucau de povestit. Cred ca in anii aceia, multi inainte de a ajunge la scoala am invatat sa ascult si, fara sa imi dau seama, am absorbit ceea ce se numeste empatie.
Mi-a placut intotdeauna sa scriu, desi nu am fost niciodata incurajata in acest sens. Ba dimpotriva, tatal meu si-ar fi dorit sa-mi aleg o cariera inginereasca sau sau, eventual, sa aleg stiintele economice. Mi-a placut intotdeauna sa citesc si am fost norocoasa sa am doi profesori de Limba si Literatura Romana nemaipomeniti : Dumitru Macarie la gimnaziu si Margareta Macovei la liceu.
Si, sigur, cartile citite. Cand aveam 14 ani faceam schimb de carti cu Roxana, colega mea de banca. Citeam si apoi ne intalneam si discutam. De la Danielle Steel pana la Titu Maiorescu. Si ideea de jurnalism a venit de la o carte de Danielle Steel, « Mesaj din Vietnam », o poveste romantata a unei jurnaliste de razboi. Aveam 12 ani si lucrurile s-au schimbat mult de atunci. Dar a rams dorinta de a explora si de a scrie.

2.Cum de ati plecat din orasul Husi, visand la o cariera de jurnalista?

N-am plecat din Husi pentru ca visam la o cariera de jurnalista. Am plecat din Husi pentru ca am devenit studenta, precum multi alti tineri care termina liceul.

3. Care sunt primele amintiri din activitatea dumneavoatra?

Prima zi de practica la Jurnalul National. Am cerut sa fac practica la sectia de Politic. Vlad Petreanu mi-a sus ca e vacanta parlamentara si m-a trimis la Social. Dupa trei saptamani m-au angajat ca reporter pe educatie. Castigam un million pe luna. Era in 2001.
5.Cum a fost perioada in care ati fost jurnalist la postul Antena3?
Am ajus la Antena in 2005,putin dupa ce postul a fost lansat. Vlad Petreanu era redactor-sef la stiri. Am fost redactor de stiri externe, interestnt pentru un incepator intr-al televiziunii. Dar mi-am dorit mereu mai mult decat sa urmaresc agentiile de stiri. Eram obisnuita cu reportajele de teren de la Jurnalul National, cu editiile de colectie despre Europa Libera si centenarii Romaniei, cu delegatiile de o saptamana in Caravanele « Descoperirea Romaniei ». Munca de externist in televiziune era pe vremea aceea o munca de rutina.

4.Care sunt motivele pentru care ati parasit tara?

Am plecat la studii. In 2008 am fost acceptata la Masterul in Relatii Internationale la Lebanese American University. Libanul e o tara cu o istorie pasionata, extrem de interesanta din punct de vedere politic, acoperisem la Antena 3 razboiul dintre Israel si Hezbollah in iulie 2006, mersesem in vizita cu o prietena in 2007 – castigasem un concurs de journalism la Viena si am plecat in vacanta cu banii de la premiu. Am vazut Byblosul, unul dintre cele mai vechi orase locuite din lume, mi s-a spus ca are o universitate, am aplicat, am intrat.

5.Care este rolul dumneavoastra in Al Fatah?

Fatah, Miscarea Nationala Palestiniana pentru Eliberare, e un partid politic Palestinian de factura laica, infiintat de Yasser Arafat. Este si este inca cea mai mare formatiune politica din Frontul pentru Eliberarea Palestinei (PLO) format in 1967 dupa Razboiul de Sase Zile. Fatah a pierdut majoritatea parlamentara in favoarea Hamasului in 2006, insa ce detine in acest moment controlul in Cisiordania. Fatahul este si formatiunea care detine controlul asupra taberelor de refugiati Palestinieni din Liban, tara care gazduieste cele mai multe astfel de tabere. Dupa acordul de la Cairo dintre statul libanez si PLO din 1969, taberele de refugiati palestinieni se autoguverneaza, iar statul libanez nu are jurisdictie in interiorul lor. De aici si foarte multe probleme de securitate, pentru ca Fatahul nu reuseste sa tina sub control formatiuni islamiste si jihadiste aflate mai ales in tabara Ain al-Hilweh. E foarte clar ca e o problema politica importanta pentru Liban si pentru regiune si pentru ca acopar politica regionala, am facut numeroase reportaje in taberele de refugiati palestinieni. Multi oficiali ai Fatah iubesc Romania si unii chiar voresc romaneste sin cauza lagturilor stranse dintre Ceausescu si Arafat. Lucru care m-a ajutat foarte mult in interviuri.

6.Ce interviuri ati realizat pe campurile de mine/taberele de refugiati si care a fost experienta cu care ati ramas?

Nu stiu de ce au fost asociate campurile de mine cu taberele de refugiati. Am scris foarte multe articole si povesti in mai multe tari din Orientul Mijlociu, de la fanii heavy metal arestati si batuti in inchisoare pentru ca aveau plete si erau considerati satanisti pana la femeile care cautau in sudul Libanului munitie neexplodata din razboiul din 2006 ; de la revolutia din Piata Tahrir din Cairo la detalii de politica interna libaneza precum negocierile pentru fromarea guvernului, dinamica politico-religioasa sau alegeri ; de la frontul sirian din apropierea granitei cu Libanul si sutele de mii de refugiati care treceau granita prin camp, la fenomenul Islamului politic la Tripoli, nordul Libanului, organizatii jihadiste, ascensiunea Statului Islamic, atentate teroriste, asasinate politice. M-am atasat insa,c el mai mult, de povestile despre oameni obisnuiti, oameni care sufera intr-o jungla politica meschina, unde o viata este intotdeauna usor de luat, un lucuru ieftin, care nu conteaza ; oameni care au murit sau au fost schingiuti in inchisorile siriene pentru ca si-au dorit libertate, oameni care si-au pierdut casele si copiii si inca mai lupta cu frigul in corturi.

7.Ce planuri de viitor aveti?

Imi este foarte neclar in acest moment. M-ie dor de casa, imi doresc ca fiul meu sa cunosca Romania. Sotul meu e indragostit de Romania, de racituri si berea noastra. Vinul pe care il face taica-meu din via de la tara inca nu l-a cucerit in mod special, dar cred ca e, pana la urma, vinul de casa e un gust dobandit.

8.Cum a fost perioada in care ati fost jurnalist la postul Antena3?

Am ajus la Antena in 2005,putin dupa ce postul a fost lansat. Vlad Petreanu era redactor-sef la stiri. Am fost redactor de stiri externe, interestnt pentru un incepator intr-al televiziunii. Dar mi-am dorit mereu mai mult decat sa urmaresc agentiile de stiri. Eram obisnuita cu reportajele de teren de la Jurnalul National, cu editiile de colectie despre Europa Libera si centenarii Romaniei, cu delegatiile de o saptamana in Caravanele « Descoperirea Romaniei ». Munca de externist in televiziune era pe vremea aceea o munca de rutina.

9. Incurajati tinerii sa aleaga aceasta meserie? Care ar fi avantajele,dar si dezavantajele acesteia?

Jurnalismul e una dintre cele mai dinamice profesii. E incredibil de frumoasa. E ca un pasaport catre alte lumi, catre alte tari, alte culturi, alte Tot ce iti trebuie este curaj. Trebuie sa lasi acasa ideea ca te-ai nascut intr-un orasel de la granita cu URSS si ca ai avea putine de spus ca sa schimbi lumea. Totul este sa iti largesti orizontul cultural mereu. Te desvolta din punct de vedere uman, te face mai empatic. Sigur, vorbesc despre jurnalismul propriu-zis. Sigur, nu e o profesie care te imbogateste material, dar te imbogateste ca om, daca lupti sa o faci asa cum trebuie. Si daca lupti pentru asta, cu siguranta poti.
10.Orasul Husi a fost un factor important in dezvoltarea persoanala dar si vis-a-vis de activitate?
Cred ca « acasa » inseamna mai degraba oamenii pe care ii iubesti si care te iubesc. Nu stiu daca orasul in sine a fost factorul care m-a format, cat oamenii care m-au crescut si care au crescut impreuna cu mine, vremurile tulburi pe care le-am trait impreuna in copilarile. Sigur, la Husi exista o traditie care vine dinainte de communism, nu e un oras industrial, are o atmosfera aparte, dincolo de modernizari. E un loc in care povestea inca mai supravietuieste in mahalale, un loc in care oamenii se cunosc unii pe altii, isi stiu povestile. Husiul e o comunitate, nu doar un orasel. Si cred ca, in acest sens, cel putin generatia mea a fost influentata de acest romantism mostenit de la bunicii care ne-au crescut in timp ce parintii nostri munceau.

Fiți la curent cu știrile din Huși folosind butonul follow pe Facebook !!!

GALERIE FOTO:

Comments

comments