OMNIA

Mălina Luciana Flocea, profesoara de 29 de ani care a lăsat aventurile din ţări exotice ca să predea într-un sătuc din România

ianuarie 7th, 2020 | de Husi Pe Surse
Mălina Luciana Flocea, profesoara de 29 de ani care a lăsat aventurile din ţări exotice ca să predea într-un sătuc din România
Local

La 18 ani a plecat din ţară. În timp ce se pregătea pentru facultate a început să aibă grijă de copiii altora, ca babysitter. Apoi a început cursurile la Universitatea din Southampton. Nu s-a temut niciodată să facă lucruri noi, să meargă în locuri necunoscute sau să muncească. A descoperit că îi place să călătorească şi să ajute. Aşa a ajuns să plece la drum într-una dintre cele mai aventuroase experienţe de acest tip, Mongolia Charity Rally. Apoi a lucrat ca voluntar într-un adăpost pentru copiii orfani, abuzaţi sau aflaţi în dificultate din Thailanda. Sufletul a tras-o înapoi în ţară, unde a intrat în Teach For Romania şi a ales să predea într-o şcoală de care fugea oricine, într-un sătuc din Galaţi, la copii care purtau demult ştampila de inadaptaţi şi imposibil de controlat. Mălina Luciana Flocea are doar 29 de ani, dar experienţe şi dăruire cât pentru o viaţă întreagă.

Mălina, cei mai mulţi oameni se tem de necunoscut. Tu pari că eşti mereu în căutarea unor experienţe noi şi provocatoare. Ce te motivează?

Sunt o fată simplă, de la ţară. Am crescut într-un sat cu puţin peste 1500 de oameni, în Vaslui, loc în care mă întorc mereu cu mare drag. Eram copil şi tata îmi povestea mereu de unica lui ieşire din ţară, o excursie în Bulgaria. Avea mereu acelaşi regret în glas şi îmi spunea cât de mult şi-ar fi dorit să călătorească mai mult, să vadă lumea. El a fost cel care m-a îndemnat întotdeauna să descopăr lumea, să plec fără să am vreo teamă. Mama nu era la fel de explicită, dar a ştiut să îmi transmită că îşi doreşte acelaşi lucru pentru mine.

După ce l-am pierdut pe tata, în adolescenţă, am început multe războaie: cu mine, cu mama, cu toţi cei din jur şi nu-mi doream decât să-mi câştig independenţa, să fug şi să ajung să vorbesc engleza fluent. Nu ştiam de ce sau la ce o să-mi folosească, dar simţeam că asta e ceea ce trebuie să fac. Am terminat liceul şi am plecat în Anglia cu ideea clară că nu mă voi întoarce prea curând. Am ratat însă termenul pentru înscrierea la facultate şi pentru că realizasem că toată engleza pe care o învăţasem eu până atunci nu valora nimic, am decis ca în tot anul ce avea să urmeze să fac orice astfel încât să nu ratez admiterea. Am început, între timp, să lucrez pe la vecini, ajutând la treburile casei, apoi făcând babysitting, primind în acest fel şi oportunitatea de a-mi exersa engleza. Cântecele de leagăn și scenetele de teatru cu jucăriile de pluș înainte de culcare mi-au fost de mare ajutor, copiii de care aveam grijă fiindu-mi cei mai buni profesori.

În toamnă, în 2010, intram la primul curs de engleză din cadrul Universității din Southampton. Nu pot să-ţi spun câte emoţii aveam. Era ceva incredibil. Am terminat facultatea, dar nu ştiam încotro să mă îndrept. Ştiam doar că vreau să învăţ lucruri noi. Eram decisă să risc fără să ştiu că asta avea să-mi aducă cele mai frumoase lecţii, experienţe şi oameni. Nu mă temeam de muncă. Mă temeam însă groaznic de orice muncă ar fi trebuit să mă ţină blocată la un birou.
Sursa: https://life.ro/malina-luciana-flocea-profesoara-de-29-de-ani-care-a-lasat-aventurile-din-tari-exotice-ca-sa-predea-intr-un-satuc-din-romania/

Comments

comments