Originea Hușului : Teorii și legende privind înfăptuirea acestui oraș.

Istorie Huseana

LEGENDA ORASULUI HUSI

“Se zice că pe vremea vestitului domn, Stefan cel Mare, s-a dat o luptă pe locurile unde e azi orașul Huși.

Un neam de oameni sălbatici, o hoardă de tătari, năvălise în țara noastră. Prădau ce întâlneau în calea lor și treceau totul prin foc și sabie. Poarta de trecere a acestora era tocmai ținutul Falciului; și bieții români, de groază lor, se ascundeau în desișul codrilor.

Auzind acestea, Stefan cel Mare, vestitul și nebiruitul domn, se repede cu oaste multă asupra sălbaticilor și luptă se da pe meleagurile de pe lângă Prut, unde cu vitejie românească, hoardă tătărească este zdrobită.

în această luptă mare, între mulții viteji ce-i avea Stefan, s-a distins unul în mod deosebit, un voinic și îndrăzneț “Husul”

“Te fac boier” – îi zise domnitorul Stefan – “si-ți dăruiesc și o mare moșie, ce ține de valea Bârladului până-n valea Prutului.”

“Husu” își clădi casă cam pe la mijlocul moșiei, adică tocmai pe unde vine astăzi orașul. Cu vremea lângă “Husu” s-au așezat alții, venind mai apoi câțiva negustori și meseriași, formându-se încetul cu încetul orașul.”

Teorii privind originea orasului.

Oraşul Huşi apare pe hartă din timpuri arhaice, rezistând de-a lungul veacurilor, intemperiilor care s-au abătut asupra lui. Aşezat într-un loc binecuvântat de Dumnezeu, cu terenuri roditoare, cu dealuri împădurite, cunoaşte o dezvoltare lentă dar sigură, aceasta constituind temelia unei existenţe de durată.

Deşi vechimea şi dezvoltarea oraşului Huşi au preocupat adesea pe specialişti, totuşi nu se poate afirma ca istoria sa a fost elucidată sub toate aspectele. Până astăzi s-au emis mai multe păreri referitoare la originea numelui şi a întemeierii aşezării care rămâne una din cele mai controversate chestiuni din istoria Huşilor.

Larg răspândită este teoria potrivit căreia târgul ar fi fost înfiinţat în 1460 de husiţi , adepţii lui Jean Hus, condamnat de biserică si ars pe rug în 1415.

După ce Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, i-a învins pe husiţi, o parte dintre ei s-au supus, iar altă parte s-a raspândit în diverse locuri. Unele ştiri provenite de la episcopul Marco Bandini, care la 7 noiembrie 1646 trece şi pe la Huşi, se referă la emigrarea husiţilor în Moldova în anii 1240-1460, după alungarea lor din Ungaria în urma prigoanei religioase la care au fost supuşi de Matei Corvin. Ei şi-au formulat credinţa religioasă în 38 de articole care sunt combătute de clerul catolic prin aşa numitele „Reprobationes” (c.1461), din care reiese adversitatea lor faţă de Papa şi faţă de clerii catolici. O asemenea atitudine s-a menţinut mai bine de un veac, până în 1571, când un călugăr din Trotus poate, în sfârşit, să anunte pe episcopul de Kamenec-Podolsk că ultimii „eretici din Huşi şi din Roman cu satele vecine – vreo 2000 de oameni au fost întorşi la catolicism”

Deci husiţii au fost colonizaţi lânga Huşi prin deceniul al şaptelea al secolului al XV-lea, înainte ca Ştefan cel Mare sa fi ridicat curtea domneasca şi biserica.

Istoricii înclinau să creadă şi chiar admit că husiţii, dintre care era poate şi acel hus, sunt fondatorii Huşilor. Locul pe care l-au ocupat ei, la început, a fost vatra târgului. Ce dovezi avem? Se păstrează şi astăzi la Husi locul unde a fost biserica catolică, care exista încă pe la 1782. Gh. Ghibănescu presupune că nu numai husiţii au dat numele târgului Husi, ci au fost oameni care locuiau departe de vatra târgului, poate pe locul unde astăzi (1887-n.n.) sunt cartierele Brosteni şi Plopeni. Aceşti locuitori veneau la târg să cumpere carne, şi care au botezat locul după numele lor. Deci aceşti oameni, de curând sosiţi, este posibil să fi dat numele târgului. Majoritatea locuitorilor vor ocupa centrul, care forma atunci târgul.

Totodată, Gh.Ghibănescu sustine faptul ca husitii, veniti pe timpul lui Ştefan cel Mare, vor primi un loc din pământul care apartinuse mai înainte lui Husea; de la el îl luase domnul; deci, trebuie să admitem, după opinia lui Gh.Ghibănescu, că acel pamânt nu era proprietate individuala a nimănui şi că nu sunt dovezi ale existenţei vreunui sat pe acele locuri . Dacă Husea, susţine istoricul, a avut proprietăţi, acestea au fost peste Prut, în jos de Leova, pe Sărata: „dar acestea sunt peste Prut , nu la Huşi unde a fost loc domnesc”.

Apoi Gh.Ghibănescu şi-a schimbat părerea, sustinând ca Huşii îşi au originea de la acel boier, Husea, care exista pe la 1440 şi care a fost peste Prut pe Elan, deoarece nepotul său de fiu trăia pe la 1489, când a vândut lui Lupe armăsul proprietatea sa.

„E foarte probabil, scrie Ghibănescu, ca din marele domeniu, care era al Huşului, de pe Draslavăt, Elan şi Sărata, sa nu se fixeze numele Huşi pe locul unde a trăit, în adevăr Huşul pe Elan, nici pe Sărata, ci la porţiunea de loc unde împrejurimile au adus să se fixeze colonia de adepţi a lui Hus, omonimul boierului moldovean de pe Elan” .

Istoricul îşi manifestă îndoiala în legatură cu Sărata: „Nu se ştie – afirma el – dacă Sărata este chiar în faţa Huşilor, deoarece sunt mai multe locuri Sărata de-a lungul Prutului” . Istoricul, de fapt, caută să împace ambele părţi. Însă, după unii cercetători, nu ar fi observat esenţialul: Huşul nu a avut domeniul şi pe Draslavăt; deci locul unde este oraşul Huşi .

O parere diferita este că Huşul, tatăl Marinei din 1495, nu este acelaşi cu Husea, moşul lui Stanciu din 1489, aşa cum crede Melchisedec. „Husea – afirma Gh. Ghibanescu – a trăit înaintea lui Huşul”, cum implicit rezultă şi din documente .

Mărturiile arheologice ne duc la ideea ca oraşul Huşi a fost întemeiat în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Poziţia sa avantajoasă, din punct de vedere geografic, economic şi comercial îi permite o dezvoltare rapidă. În perioada 1400-1574, când în Moldova a fost o oarecare stabilitate economică şi socială, numărul satelor a crescut simţitor, s-a intensificat schimbul de produse şi s-au înfiinţat aşezări noi. De atunci datează cele mai multe sate vechi: Epureni, Duda, Pâhnesti, Ghermănesti, Drânceni, Râşeşti.

Însă cea mai însemnată localitate, în jurul careia gravitează dezvoltarea întregului ţinut al Fălciului, este localitatea Huşi. Într-un document din 1414-1419 , Alexandru cel Bun daruieşte zugravilor Nichita şi Dobre, două sate pe Draslaviţa (Crainiceşti şi Leucuşeşti), carora li se arata hotarele. Documentul este foarte important, pentru că ne prezintă satele existente în zona Huşilor de astăzi, încă din secolul al XIV-lea, în aproprierea Prutului la nord de Huşi.

Din punct de vedere documentar, localitatea Huşi apare, pentru prima dată, în scrisoarea din 17 decembrie 1487, trimisă de Ştefan cel Mare braşovenilor, scrisoare redactată „In Huschy” . Acesta le scrie că a înţeles solia turcească prin concetăţeanul şi juratul lor, Nicolae şi ca tot prin el îşi exprima unele dorinţe către dânşii: „Iohanes Stephanus woyewoda, dei gracia dominus heresque terre Moldavie. Famosis dominus, indici et iuratis civitatis Brassoviensis,vicinis et amicis nostris (subl.ns) amicicie incrementum. Ffamosi domini vicini et amici nostri dilecti. Rebus et negociis vobis, plane et clare inthellexiumus per eundem, quod iterum ad vestras quedam nostre mentis desideria itimamus ffamositates. Cui in his referendis fidem vestre velint adhibere ffamositates. Datum in Huschy decima septima mensis decembris, anno Domini millesimo quadringentesimooctuagesimo septimo” . (Pecetea pierdută, Originalul în arhiva oraşenească a Braşovului, p. 379 Copie la Academia română).

Mihai Costachescu pomeneşte de râul Sărata din tinutul Fălciului, care se varsă în Prut mai sus de Berezeni, iar Sărata de dincolo de Prut se vărsa în jos de satul Hănăseni. La Gura Săratei s-a aflat un sat dincolo de Prut . I. Bogdan evidentiază faptul ca satul Ulmi şi jumătate şi Huşeani, se află în jos de gura „Săratei şi cu Sărata, foste ale lui Stanciul Husea.

Argumentul că dacă oraşul de astăzi şi-ar fi luat numele de la un prim proprietar, Huşul, s-ar fi numit „Huşuleni” sau „Huşeni”, nu este convingător, pentru că întâlnim şi alte toponime de tipul Huşi (fara sufixele -eşti, -eni, precum Iaşii care derivă de la un Iaş, Tamaşii de la un Tamaş (ung. Tamaş-Toma), Târzii (de la Târziul) etc. . Iorgu Iordan, care este de aceeaşi părere cu Melchisedec, arată că între ele există o simplă legătură etimologică: numele de husiti este apelativul vechi şi dialectal ceh-hus, ucr. Hus -gasca şi reprezintă forma de plural a lui Hus (ul). Hus este numele pe care l-a purtat reformatorul religios ceh şi care, de origine slavă, înseamnă în limba cehă gască. Deşi atât data întemeierii oraşului, cât şi data transformării aşezării rurale în târg în vremea lui Ştefan cel Mare este incertă, totuşi rămâne semnificativă prezenta numelui de persoană Hus (Husul) în perioada amintită în zona târgului Huşi . Melchisedec, care considera ca numele de Huşi provine de la boierul Huşea, atrage atentia, totodată, asupra faptului că multe din satele noastre şi-au luat denumirile de la vechii proprietari .

Fiți la curent cu știrile din Huși folosind butonul follow pe Facebook !!!

Comments

comments