Costin Clit – Editorial Personalități hușene: Ieromonahul Nifon Bălășescu (1806-1880)

Cultural

Costin CLIT

         Din numeroasele lucrări destinate personalităților vasluiene lipsește – deși nu sunt uitați autorii dicționarelor respective, soțiile și odraslele lor, „cumetrii” și politicienii care i-au propulsat pe „scara onorurilor” (cursus honorum) – cea a ieromonahului Nifon Bălășescu, model pentru slujitorii Bisericii și Școlii românești prin faptele sale, care pentru o scurtă perioadă a marcat începuturile Seminarului teologic din Huși (1853-1856). În municipiul de pe Drăslăvăț prodigioasa activitate teologică, livrească și școlară a ieromonahului Nifon Bălășescu este cvasinecunoscută, inclusiv la Seminarul Teologic „Sfântul Ioan Gură de Aur”, a cărui reprezentanți ar trebui să slujească și cultura. Nu știm de existența unei străzi în municipiul Huși care să-i poarte numele. Reputatul istoric bisericesc Mircea Păcurariu, membru corespondent al Academiei Române, l-a inclus în dicționarul teologilor români.

+++ Nifon Bălășescu (Nicolae Belașcu) s-a născut în Hașag, județul Sibiu și a decedat probabil la mănăstirea Căldărușani. Studiază Filozofia și Dreptul la Oradea și Cluj, iar Teologia la Institutul din Arad între 1832 și 1834. Devine „cancelarist” la Episcopia Aradului în 1834.
+++Elevilor lui Gheorghe Lazăr și Ion Heliade Rădulescu li s-a adăugat în opera de modernizare a învățământului de la sud de Carpați o serie de intelectuali ardeleni, dintre care îi amintim pe Ioan Maiorescu (tatăl lui Titu Maiorescu), Florian Aaron, August Treboniu Laurian, Radu Tempea, dar și Nicolae Bălășescu, un apropiat al domnului Alexandru Ghica (1834-1842). Ajunge profesor la „școala de țârcovnici” de la mănăstirea Antim din București (1835-1836) și la Seminarul din București, cunoscut sub numele de „Seminarul Central” (1836-1848), ale cărui cursuri s-au deschis la 2 februarie 1836 și unde a fost primul dascăl. Depune mari eforturi pentru bunul mers al școlii, așa cum reiese din cuvântările rostite la diverse evenimente, din regulamentele elaborate, programele analitice sau manualele didactice tipărite.
+++Participarea profesorilor de la Seminariile teologice la revoluția din Țara Românescă a fost urmată de înlăturarea din învățământ și refugierea în Tramsilvania după înfrângerea din Dealul Spirii de la 13 septembrie 1848. Amintim pe Nicolae Bălășescu, Dionisie Romano și Gavril Munteanu.
+++Nicolae Bălășescu a făcut parte din Comitetul Național Român, constituit în timpul Marii Adunări de la Blaj (3 /15 – 5 / 17 mai 1848) în fruntea căruia se afla renumitul mitropolit Andrei Șaguna. Reprezentantul guvernului de la Pesta, sosit la Sibiu cu misiunea arestării membrilor Comitetului Național Român, reține în august 1848 pe August Treboniu Laurian și Nifon Bălășescu, eliberați la 23 august / 4 septembrie 1848 sub presiunea grănicerilor din Orlat și Veștem. Cei doi fruntași români sunt primiți în triumf la Orlat, unde se va desfășura o impunătore adunare, considerată „un moment de mare însemnătate în desfășurarea Revoluției românilor din Transilvania”.
+++Din Transilvania, Nicolae Bălășescu este obligat să plece în Moldova din cauza participării active la revoluția din 1848-1849. S-a călugărit la mănăstirea Neamț la 26 ianuarie 1852 sub numele de Nifon și s-a închinoviat la Căldurășani.
+++Prin legiuirea pentru organizarea învățăturilor bisericești din Moldova, întărită de domnul Grigore Alexandru Ghica la 7 iulie 1851, s-a hotărât înființarea seminariilor din Huși și Roman. Conducerea seminarului din Huși revine ieromonahului Veniamin Arhipescu (1852-1853), căruia îi urmează ilustrul cărturar ardelean Nifon Bălășescu de la sfârșitul anului 1853 până la 8 aprilie 1856 când demisionează. La 21 aprilie 1856 prezintă epitropiei seminarului un raport care reflectă demisia și retragerea din funcția de rector, precum și „socoteala de 10000 lei pentru cele trei luni și 8 zile de la începutul anului curentu”. Urmașul său, rectorul Melchisedec Ștefănescu, viitorul ierarh, arată prin raportul din 15 mai 1856 dorința monahului Nifon Bălășescu de a vinde seminarului din Huși o parte a bibliotecii personale: operele teologului Jacques-Bénigne Bossuet, Dicționar istoric, geografic și mitologic, Diction filologicu pentru Noul Testament, operele lui François-René de Chateaubriand, Alcătuirile Sfântului Efrem Sirul și altele. Ca rector al seminarului din Huși publică în 1854 ediția a III-a din Abecedariu, la Tipografia Româno-Francesă din Iași.
+++ Își urmează cariera didactică ca profesor de religie la la Gimnaziile „Lazăr” (1860-1862) și „Matei Basarab” (1862-1865) din București, profesor de religie și limba latină la „Școala Națională de Medicină și Farmacie” din București (1864-1865).
+++Depune eforturi susținute după 1869 / 1870 pentru organizarea învățământului românesc din Dobrogea, aflată sub stăpânire otomană, context în care efectuează vizite de documentare la Instanbul (aici se întâlnește cu ambasadorul britanic Alexander Thompson, pentru traducerea Bibliei în limba română, susținută de Societatea Biblică Britanică) și Viena pentru îndeplinirea dezideratului său. Personal a organizat și construit 21 de școli, a înființat și condus prima școală din Tulcea, unde a predat gratuit (astăzi o școală gimnazială îi poartă numele în semn de cinstire). Ieromonahul Nifon Bălășescu a fost numit director al școlilor din Dobrogea de către mutesariful Tulcei Ismail bey. Totodată ctitorește lăcașe de cult ortodoxe în Dobrogea. A intenționat deschiderea unor instituții de învățământ pentru aromânii din Peninsula Balcanică.
+++A purtat corespondență cu George Barițiu, Dionisie Romano Traianopoleos (pentru scurt timp Locotenent de Episcop al Eparhiei Hușului, apoi Episcop de Buzău, unde a tipărit Biblia), Alexander Thompson și alții. Prin întocmirea dicționarelor de către Nifon Bălășescu și Gh. Ioanid s-a ușurat învățarea limbilor clasice de către elevi. O parte a lucrărilor sale au rămas în manuscris și se păstrează la Biblioteca Academiei Române. Tipărește câteva numere în 1860 din publicația „Amicul literaturii române, foaie literară, comercială și agronomică”.
+++Opera: Abecedariu pentru șcólele începătóre, Iași, Tipografia Româno-Francesă, 1852, 80 p.; Abecedariu, ediția a III-a, Iași, Tipografia Româno-Francesă, 1854 (era rector al Seminarului din Huși); Abecedariu, ediția a IV-a, București, Tipografia Lessicografică, 1857; Catihismu micu pentru scolarii începători, Iași, Tipografia Româno-Francesă, 1853, 24 p.; Cuvinte casuale. Rostite I) În 27 Iulie 1858, la hramul Spitalului Sf. Panteleimon, fiind față M.S. Prințulŭ Alexandru D. Ghica. II). La sfințirea bisericiĩ din Budeștĩ, de smeritul Nifon Bălășescu, București, Imprimeria Copinig, 1858, 18 p.; Cuvântul, care l-au zis D. Nifon Bălășescu, profesorul S. Theologhii, la deschiderė Seminarĭuluĭ Central din București în 2 Fevr. 1836 în ființa de față de pré înălțatuluĭ Domn și Stăpânitorĭu acestuĭ Prințipatuluĭ [!] Alexandru Dimitrie Ghica; a pré Sf. P.P. Episcopĭ și a toată Boerimé țăriĭ, Bucureștiu, 1836, 4 f. nenumerotate; Dictionnaire français-roumain. Par Niphon Balașesco, Preofesseur. I-er Volume; I-er livrais. București, Imprimeria Mitropolituluĭ Nifon, 1859, 128 p.; Dicționariŭ romano-francesŭ, vol I, Fascicula I, București, Tipografia Mitropolituluĭ Nifon, 1859; Dicționariu Latinu-Romanu, București, 1846 (broșură, 16 p. + 1 f.); Dicționarium Latino Romanicum, Tom I, Fascicola I, Cibiniĭ, Typ. Martini Nob. de Hochmeister, 1848, 368 coli (a luat ca bază dicționarul german de Scheller, Forcellini, Bauer și Kraft); Idem, Tom I, Fasc. I, IV, Bucurestini, Typ. Inst. Mitropolit. Niphon, 1860, 864 col.; Idem, Tom I, Fasc. I, II, III, Bucurestini, Typ. Inst. Status, 1863, 384 coloane, Fasc. I, II; coloanele 385-640, Fasc. III; Elemente de grammatical română pentru scolariĭ începători (După cea mare pentru Seminariĭ), București, Tip. lui Iosefŭ Copainigŭ, 1850, 104 p.; Elemente de istorie biblică a Testamentuluĭ vechiŭ și noŭ. Saŭ Sfânta Scriptură prescurtată pentru trebuința tinerilorŭ din scólele elementare, Iași, Tipografia Română-Francesă, 1853, 56 p.; Epistolele și Evangheliile Duminicelorŭ și ale Sărbătorilorŭ de peste totŭ anulŭ. Pentru Seminariĭ, Scóle Publice și Private, și familii Evlavióse, Partea I, București, Tip. Lessicografică, 1858, 1 f. + 6 + 200 p. cu ilustr. + 1 f. pl.; Idem, București, Imprimeria Statului Nifon, 1861, 224 p.; Idem, Ed, III, București, Imprimeria Statului, 1864, 256 p.; Florĭ de pietate pentru Suflete Evlavióse, Iași, Tipografia Romăno-Franceză, 1852, 350 p.; Grammatică Română pentru seminarii șĭ clase maĭ înalte (Gramatica Daco-Romana), Sibiu, In privil. Tip. a luĭ Gheorghiă de Clozius, 1848, 2 f. + XXX + 223 [-230] p.; Idem, Ed. II, București, Tipografia lui Iosif Copinig, 1850, X + 197 p.; Isagogica saŭ Introducerea în Cărțile Sfinteĭ Scripturĭ a le Vechiuluĭ și Nouluĭ Testament. Lucrată și predată Scolarilorŭ săĭ Seminariștĭ, Iași, Tipografia Româno-Franțeză, 1854, 156 p.; Idem, București, Tip. Lessicografică, 1858, IV + 156 p.; Istoria biblica a Testamentului Vechiŭ și Noŭ seaŭ Sfânta Scriptură prescurtată pentru trebuința tinerilorŭ din scólele gimnasiale, Iași, Tip. Româno-Franceză, 1853, 4 f. + 109 [-112] p.; Istoria biblică a Testamentuluĭ vechiŭ, pentru gimnasii, lucrata după ordinațiunea onor department al cultuluĭ și al Indstrucțiuneĭ publice, Ed. II de Theodor Codrescu, Iași, Tip.-Lit. Buciumului Român, 1882, 97 p; În 23 Aprilie. Viiața Sfântului Mare Mucenicŭ Gheorghie, București, Tipografia Statului, numită Nifon, 1861, 16 p.; Omulŭ bolnavŭ și săracŭ, [1858], 18 p.
+++Bibliografie selectivă:
+++Preot prof. univ. dr. Mircea Păcurariu, Dicționarul teologilor români, București, Editura Univers Enciclopedic, 1996, Ediția I.
+++Bibliografia românească modernă (1831 – 1918), vol. I (A – C), Prefaţă de Gabriel Ştrempel, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Societatea de Ştiinţe din R.S.România, 1984, p. 302-304.

Comments

comments